finanța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FINANȚÁ, finanțez, vb. I.
Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (
Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din
fr. financer.finanța (Dicționar de neologisme, 1986)FINANȚÁ vb. I. tr. A susține cu bani, a da bani (unei persoane, unei întreprinderi etc.). ♦ (
Fam.) A împrumuta cu bani (pe cineva). [< fr.
financer].
finanța (Marele dicționar de neologisme, 2000)FINANȚÁ vb. tr. 1. a aloca, a repartiza mijloace bănești unei întreprinderi, instituții etc. 2. (fam.) a împrumuta cu bani (pe cineva); a subvenționa. (< fr.
financer)
finanța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)finanțá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
finanțeáză