fila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILÁ, filez, vb. I.
1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce.
2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus).
3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des.
4. Tranz. A desfășura încetul cu încetul lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei).
5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum.
6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din
fr. filer, lat. filare.fila (Dicționar de neologisme, 1986)FILÁ vb. I. 1. tr. A transforma un material textil în fire sau în ață.
2. tr. A răsfira în mână, pe rând, cărțile de joc.
3. tr. A urmări (pe cineva) discret, fără a fi observat de acesta.
4. tr. (
Muz.) A crește treptat de la piano la forte și a descrește în același fel o notă prelungită.
5. tr. A tăia șuvițe de păr pentru a-l rări.
6. tr. (
Mar.) A desfășura lent o parâmă, o manevră sau lanțul ancorei.
7. intr. (
Despre fitilul de lampă, p. ext. despre lămpi) A arde cu pâlpâiri și scoțând fum.
8. tr. A zbura orizontal la înălțime mică, reducând viteza pentru aterizare. [< fr.
filer, it.
filare].
fila (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)filá (filéz, filát), vb. –
1. A întinde, a desfășura (o parîmă etc.). –
2. A urmări pe cineva. –
3. (Despre lămpi de gaz) A arde rău, scoțînd fum.
Fr. filer „a toarce”. –
Der. filatură, s. f. (fabrică de țesături; urmărire), din
fr. filature; fileu, s. n. (rețea, plasă; rețea de ață pentru păr), din
fr. filet.fila (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILÁ vb. I. tr. 1. a transforma un material textil în fire. 2. a răsfira în mână cărțile de joc. 3. (fig.) a urmări (pe cineva) discret, fără a fi observat de acesta. 4. (muz.) a cânta o notă prelungită, făcând să varieze intensitatea. 5. a tăia șuvițe de păr pentru a-l rări. 6. (mar.) a desfășura lent o parâmă, o manevră sau lanțul ancorei. II. intr. 1. (despre lămpi cu fitil) a arde cu pâlpâiri și scoțând fum. 2. (despre avioane) a zbura orizontal la înălțime mică, pentru aterizare. (< fr.
filer, lat.
filare)
fila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fileázăfilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filà v.
1. a curge încet:
siropul filează când îl turnăm; 2. a lăsa să iasă un fum des:
lampa filează (= fr.
filer).