fil (Dicționar de neologisme, 1986)FIL-2 v.
filo1-.
fil (Dicționar de neologisme, 1986)-FIL3 Element secund de compunere savantă cu semnificația „prieten”, „amator”, „iubitor”. [< fr.
-phil, it.
-filo, cf. gr.
philos].
fil (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIL1 s.m. Monedă divizionară, a mia parte dintr-un dolar în Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Irak, Iordania și Kuweit, respectiv a suta parte dintr-un riyal în Yemen. (cf. engl., fr.
fil < arab.
fals, fils < lat.
follis = foale, poșetă (de piele), ban) [și
MW]
fil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fil (-li) s. m. Elefant. –
Var. pil. Mr. fil. –
Tc. (arab)
fil, din
per. pîl (Meyer 100; Șeineanu, II, 171; Eguilaz 167),
cf. alb. filj, sb.,
bg. fil, sp. alfil. Sec. XVII,
înv. Cf. fildeș. – [
3360]
fil (Marele dicționar de neologisme, 2000)-FÍL5, -FÍLĂ2, elem. v.
filo3-.
fil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fil (-li), s. m. – Elefant. –
Var. pil. Mr. fil. Tc. (
arab.)
fil, din
per. pîl (Meyer 100; Șeineanu, II, 171; Eguilaz 167),
cf. alb. filj, sb.,
bg. fil, sp. alfil. Sec. XVII,
înv. Cf. fildeș.fil (Dicționaru limbii românești, 1939)1) fil m. (turc. ar.
fil; ngr.
fili, bg. sîrb.
fil, alb.
filĭ; sp.
alfil. V.
fildeș, pil 1).
Sec. 18. Elefant.
fil (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *-fil, -ă (vgr.
philos, amic). Sufix adjectival care înseamnă „ĭubitor de”:
bibliofil, galofil, germanofil. La Grecĭ e și prefix, ca´n
filelen, filantrop, filolog, filosof. Și rom. se zice
filoromân, filogal. V.
-filie.