filodormă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILODÓRMĂ, filodorme, s. f. Sumă de bani pretinsă în mod abuziv de cineva pentru obținerea unui privilegiu, cedarea unui beneficiu etc.; filotim (
2). – Din
ngr. filodórima.filodormă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)filodórmă (filodórme), s. f. – Sumă de bani plătită pentru obținerea cedării unor drepturi.
Ngr. φιλοδώρημα (Candrea; Gáldi 190).
filodormă (Dicționaru limbii românești, 1939)filodórmă f., pl.
e (ngr.
filodórima, gratificațiune). Folos acordat cuĭva ca să-țĭ cedeze un contract orĭ să se retragă din concurență orĭ să nu se prezente [!] acolo unde vreĭ tu să-țĭ facĭ afacerile.
filodormă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filodórmă s. f.,
g.-d. art. filodórmei; pl. filodórme