filarmonic - explicat in DEX



filarmonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FILARMÓNIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = instituție, asociație având ca scop cultivarea și răspândirea artelor, în special a artei muzicale. 2. S. f. Instituție (de stat) care deține rolul principal în viața de concert și în dezvoltarea culturii muzicale a unei țări, cuprinzând toate aspectele artei interpretative și toate formele de manifestare concertistice. ♦ Orchestră simfonică aparținând unei astfel de instituții. – Din fr. philharmonique.

filarmonic (Dicționar de neologisme, 1986)
FILARMÓNIC adj. Societate filarmonică = asociație pentru cultivarea și răspândirea artelor, în special a muzicii; orchestră filarmonică (și s.f.) = orchestră simfonică formată din muzicanți profesioniști. [< fr. philharmonique, cf. gr. philein – a iubi, harmonia – armonie].

filarmonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FILARMÓNIC, -Ă I. adj. referitor la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. II. s. f. 1. asociație pentru cultivarea și răspândirea artelor, în special a muzicii. 2. orchestră simfonică cu activitate permanentă, din muzicanți profesioniști. (< fr. philharmonique)

filarmonic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*filarmónic, -ă adj. (vgr. philarmonikós. V. -fil și armonic). Iubitor de muzică: societate filarmonică.

filarmonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FILARMÓNIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj. 1. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = (în trecut) asociație de muzicieni, profesioniști sau amatori. – Din fr. philharmonique.

filarmonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
filarmónic adj. m., pl. filarmónici; f. filarmónică, pl. filarmónice

filarmonic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
filarmonic a. care iubește muzica: societate filarmonică.