filament (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILAMÉNT,
filamente, s.n.
1. Formație filiformă a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care susține antera
2. Conductor subțire, de obicei de metal, care devine incandescent, când este străbătut de curent electric.
3. Formație întunecoasă care apare în cromosferă, însoțind erupțiile solare. (din fr.
filament, lat.
filamentum)
filament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦
Spec. Piciorușul sau codița staminei.
2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din
fr. filament, lat. filamentum.filament (Dicționar de neologisme, 1986)FILAMÉNT s.n. 1. Formație filiformă a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care susține antera.
2. Conductor subțire, de obicei de metal, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
filament].
filament (Dicționaru limbii românești, 1939)*filamént n., pl.
e (lat.
filamentum, d.
filum, fir). Firișor, fibră (de mușchĭ, de nerv, de plantă).
filament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filamént s. n.,
pl. filaméntefilament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filament n. fir subțire și lung:
filamentele unei plante.