filaliu - explicat in DEX

filaliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FILALÍU s. n. (Înv.) Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc. – Et. nec.

filaliu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
filalíu s. m. – Pînză fină. Tc. fileli (Șeineanu, II, 171; Lokotsch 606), de la Tafilalet „Tafilete”. Sec. XIX, înv.

filaliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
filalíu (înv.) s. n., art. filalíul

filaliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
filaliu n. țesătură foarte fină: șervetele erau de filaliu NEGR. [Turc. FILELI].

filaliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
filalíŭ n. (turc. filali, ar. filâlî, filĕ´i, d. orașu marocan Tafilelt saŭ Tafilalet; sp. filelí, pg. filelé). Vechĭ. O stofă de matasă [!] foarte fină din Siria (fr. tulle).