filacteră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată ca talisman de vechii evrei.
2. Inscripție în formă de banderolă (pe monumente). [
Var.:
filactériu s. n.] – Din
fr. phylactère.