fetie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FETÍE s. f. (
Pop.)
1. Timpul pe care cineva îl petrece ca fată.
2. Feciorie
1, virginitate. –
Fată +
suf. -ie.fetie (Dicționaru limbii românești, 1939)fetíe f. Starea (etatea) de fată. Virginitate. – Rar
feție (ca
beție d.
beat).
fetie (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)fetíe, s.f. – Feciorie, virginitate: „Hai, mândră, să-ți arăt glia / Și tu mie fecioria” (Memoria 2001: 101). – Din fată + -ie.
fetie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fetíe (
pop.)
s. f.,
art. fetía, g.-d. fetíi, art. fetíeifetie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fetie f. starea de fată, feciorie.