fertilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERTILITÁTE s. f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate.
2. Capacitate de a procrea. – Din
fr. fertilité, lat. fertilitas, -atis.fertilitate (Dicționar de neologisme, 1986)FERTILITÁTE s.f. Rodnicie, fecunditate a solului. ♦ Raportul dintre numărul copiilor născuți vii și numărul femeilor la vârsta de procreare. [Cf. fr.
fertilité, lat.
fertilitas].
fertilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)FERTILITÁTE s. f. 1. rodnicie, fecunditate a solului. 2. capacitate de reproducere a unui organism. ◊ raportul dintre numărul copiilor născuți vii și cel al femeilor la vârsta de procreare. (< fr.
fertilité, lat.
fertilitas)
fertilitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))FERTILITÁTE, fertilități, s. f. Calitatea unui teren de a fi fertil; rodnicie, fecunditate. –
Fr. fertilité (
lat. lit. fertilitas, -atis).
fertilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*fertilitáte f. (lat.
fertílitas, -átis). Calitatea de a fi fertil.
fertilitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FERTILITÁTE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Însușire a unui teren de a asigura condiții favorabile dezvoltării plantelor; rodnicie, fecunditate. ◊
Fertilitatea naturală (potențială) a terenurilor agricole depinde de compoziția chimică a solului, acumulată în timpul formării sale naturale, de regimul ploilor, de climă etc.
Fertilitatea economică (efectivă) a terenurilor se realizează prin activitatea productivă a omului, putând fi modificată și sporită prin măsuri agrotehnice.
2. (
DEMOGR.) Capacitatea de a procrea.
fertilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fertilitáte s. f.,
g.-d. art. fertilitắțiifertilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fertilitate f. calitatea celui fertil.