fertil - explicat in DEX



fertil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis.

fertil (Dicționar de neologisme, 1986)
FERTÍL, -Ă adj. (Despre sol) Bogat, roditor. ◊ Vârstă fertilă = vârstă în limitele căreia femeia sau bărbatul sunt apți pentru procreare. [< fr. fertile, it. fertile, lat. fertilis].

fertil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FERTÍL, -Ă adj. 1. (despre plante, sol) bogat, roditor, productiv. 2. (despre animale) apt pentru a se reproduce. ♦ vârstă ~ă = vârstă în limitele căreia femeia sau bărbatul sunt apți pentru procreare. (< fr. fertile, lat. fertilis)

fertil (Dicționaru limbii românești, 1939)
fértil, -ă adj. (lat. fértilis, d. fero, produc; it. fértile, sp. fértil). Fecund, productiv, rodnic. Fig. Spirit fertil, de o imaginațiune bogată. Adv. În mod fertil. – Ob. fertíl (după fr.).

fertil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle

fertil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fertil a. 1. care produce mult (vorbind de pământ); 2. fig. bogat, care posedă cu îmbelșugare: fertil in expediente.