feros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent.
Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din
fr. ferreux.feros (Dicționar de neologisme, 1986)FERÓS, -OÁSĂ adj. (
Despre substanțe, minereuri) Care conține fier bivalent. ♦ (
Despre materiale) Care conține componenți cu fier. [Cf. it.
ferroso, fr.
ferreux].
feros (Marele dicționar de neologisme, 2000)FERÓS, -OÁSĂ adj. (despre compuși, minereuri) care conține fier bivalent. ♦ oxid ~ = compus al fierului bivalent cu oxigenul. (< fr.
ferreux)
feros (Dicționaru limbii românești, 1939)1) ferós și
fĭerós adj. Cuv. inexistent și de răŭ gust fabricat de cărturarĭ îld.
feroce și
fioros.feros (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) ferós, -oásă adj.
Chim. Care conține fer [!]:
mineral feros. Se zice despre oxidu de fer care conține cea maĭ mică proporțiune de oxigen și despre sărurile acestuĭ oxid:
oxid, sulfat feros.feros (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FERÓS, -OÁSĂ (‹
fr.)
adj. (Despre combinații ale fierului) Care conțin fier divalent. ◊
Oxid f. = compus al fierului divalent cu oxigenul. Se prezintă sub formă de pulbere neagră piroforică.
feros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ferós adj. m.,
pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáseferos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feros a. ce ține de fiare, sălbatec.