feromagnetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic.
2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din
fr. ferromagnétisme.feromagnetism (Dicționar de neologisme, 1986)FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a corpurilor de a fi feromagnetice.
2. Capitol al fizicii în care se studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. [< fr.
ferromagnétisme].
feromagnetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FEROMAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor metale sau aliaje de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă. 2. capitol al fizicii care studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. (< fr.
ferromagnétisme)
feromagnetism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))FEROMAGNETÍSM, feromagnetisme, s. n. 1. Proprietatea unor materiale de a avea remanență magnetică.
2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. –
Fr. ferromagnétisme.feromagnetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feromagnetísm s. n.