fericianură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERICIANÚRĂ, fericianuri, s. f. Compus chimic rezultat din combinarea fierului, a cianogenului și a unui metal. [
Pr.:
-ci-a-] – Din
fr. ferricyanure.fericianură (Dicționar de neologisme, 1986)FERICIANÚRĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal. [Pron.
-ci-a-. / < fr.
ferricyanure].
fericianură (Marele dicționar de neologisme, 2000)FERICIANÚRĂ s. f. sare prin unirea unei cianuri ferice cu una alcalină. (< fr.
ferrucyanure)
fericianură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fericianúră (-ci-a-) s. f.,
g.-d. art. fericianúrii; pl. fericianúri