faun - explicat in DEX

faun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus.

faun (Dicționar de neologisme, 1986)
FÁUN s.m. (La romani) Zeu al câmpurilor și al pădurilor, protector al turmelor, reprezentat de obicei cu coarne și cu picioare de țap. [Pron. fa-un. / < lat. Faunus].

faun (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FÁUN s. m. (la romani) zeu al câmpurilor, al munților și pădurilor, protector al turmelor, reprezentant ca un om cu coarne și cu picioare de țap. (< lat. faunus)

faun
fáun s.m. (în mit. romană; și nm. pr.) Zeu al câmpiilor, al pădurilor și al turmelor, reprezentat ca un bărbat cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap, și cu urechi mobile, care era celebrat de romani în serbările numite „Lupercalii”. • pl. -i. / <lat. faunus, -i. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)

faun (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)
Faun = Faunus.

faun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fáun s. m., pl. fáuni

faun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Faun m. Mit. zeu câmpenesc la Romani.

faun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. — Din lat. faunus.