faultare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FAULTÁRE,faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta.
faultare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) faultáre(fa-ul-) s. f., g.-d. art. faultắrii; pl. faultắri
faultare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) FAULTÁRE,faultări,s. f. Acțiunea de a faultași rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-]— V. faulta.