fatalist - explicat in DEX

fatalist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste.

fatalist (Dicționar de neologisme, 1986)
FATALÍST, -Ă adj. Referitor la fatalism, bazat pe fatalism. // s.m. și f. Adept al fatalismului, cel care crede în fatalitate. [Cf. fr. fataliste].

fatalist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FATALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al fatalismului; (cel) care crede în fatalitate. (< fr. fataliste)

fatalist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fatalíst, -ă adj. (d. fatal; fr. -iste). Care crede în fatalizm [!]. Nenorocos, persecutat de soartă.

fatalist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste

fatalist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fatalist m. cel ce crede în fatalism.

fatalist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. — Din fr. fataliste.