fatal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest.
Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist.
Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil.
3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită).
Femeie fatală. – Din
fr. fatal, lat. fatalis.fatal (Dicționar de neologisme, 1986)FATÁL, -Ă adj. 1. Care aduce nenorocire, moarte; funest. ♦ Nefericit, nenorocit.
2. Care nu se poate înlătura, inevitabil. [< fr.
fatal, it.
fatale, lat.
fatalis].
fatal (Marele dicționar de neologisme, 2000)FATÁL, -Ă adj. 1. care aduce nenorocire, moarte; funest. ◊ nefericit, nenorocit. 2. care nu poate fi înlăturat. (< fr.
fatal, lat.
fatalis)
fatal (Dicționaru limbii românești, 1939)*fatál, -ă adj. (lat.
fatalis, d.
fatum, destin). Care trebuĭe să se întîmple inevitabil, de care nu poțĭ scăpa:
termin fatal. Fig. Funest, nenorocit:
ambițiune fatală. Care termină (ucide):
lovitură fatală. Adv. În mod fatal.
fatal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fatál adj. m.,
pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatálefatal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fatal a.
1. care trebue neapărat să se întâmple, de care nu se poate scăpa:
termen fatal; 2. fig. funest, dezastros.
fatal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest.
Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist.
Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil.
3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită).
Femeie fatală. — Din
fr. fatal, lat. fatalis.