fastuos - explicat in DEX

fastuos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast¹; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus.

fastuos (Dicționar de neologisme, 1986)
FASTUÓS, -OÁSĂ adj. Excesiv de luxos, plin de fast; măreț. [Pron. -tu-os. / cf. fr. fastueux, lat. fastuosus].

fastuos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FASTUÓS, -OÁSĂ adj. excesiv de luxos, somptuos, plin de fast; măreț, splendid. (< fr. fastueux, lat. fastuosus)

fastuos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fastuós, -oásă adj. (lat. fastuosus și fastosus. Cp. cu luxos). Plin de fast, de pompă: echipaj fastuos. Adv. Cu fast.

fastuos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse

fastuos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fastuos a. care desfășură un lux excesiv.

fastuos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast¹; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] — Din fr. fastueux, lat. fastuosus.