fastidios - explicat in DEX

fastidios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus.

fastidios (Dicționar de neologisme, 1986)
FASTIDIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Plicticos, anost, neinteresant. [Pron. -di-os. / cf. fr. fastidieux, lat. fastidiosus].

fastidios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FASTIDIÓS, -OÁSĂ adj. plicticos, neinteresant, anost. (< fr. fastidieux, lat. fastidiosus)

fastidios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fastidiós, -oásă adj. (lat. fastidiosus, d. fastidium, plictiseală). Plicticos: lectură fastidioasă. Adv. În mod fastidios.

fastidios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse

fastidios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fastidios a. plicticos.

fastidios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os]. — Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus.