fasoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FASOLÍ, fasolesc, vb. IV.
Refl. (
Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face]
fasoane (și apropiat prin etimologie
pop. de
fasole).fasoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)fasoli, fasolesc v. r. a avea o comportare afectată
fasoli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fasoli, fasolesc v. r. a avea o comportare afectată
fasoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fasolí (a se ~) (
fam.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se fasoléște, imperf. 3
sg. se fasoleá; conj. prez. 3
să se fasoleáscăfasoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FASOLÍ, fasolesc, vb. IV.
Refl. (
Fam.) A se fandosi. — Probabil din [a face]
fasoane (și apropiat prin etimologie
pop. de
fasole).
fasolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fasolì v.
fam. a face fasoane:
și eu m´aș fasoli ca o madamă AL. [Din
fasole, alterațiune populară din
fasoane].