fascina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FASCINÁ, fascinez, vb. I.
Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea.
2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din
fr. fasciner, lat. fascinare.fascina (Dicționar de neologisme, 1986)FASCINÁ vb. I. tr. 1. A vrăji, a subjuga, a încânta (pe cineva) în așa fel, încât să nu mai vadă lucrurile așa cum sunt.
2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr.
fasciner, cf. it., lat.
fascinare].
fascina (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fasciná (fascinéz, fascinát), vb. – A atrage irezistibil, a captiva.
Fr. fasciner, cu pronunțarea
lat. fascinare. –
Der. (din
fr.)
fascinant, adj.;
fascinator, adj.fascina (Marele dicționar de neologisme, 2000)FASCINÁ vb. tr. 1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta. 2. a fermeca, a captiva. (< fr.
fasciner, lat.
fascinare)
fascina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fasciná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fascineázăfascina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FASCINÁ, fascinez, vb. I.
Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea.
2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. — Din
fr. fasciner, lat. fascinare.fascinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fascinà v. a fermeca.