fascinà - explicat in DEX

fascina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.

fascina (Dicționar de neologisme, 1986)
FASCINÁ vb. I. tr. 1. A vrăji, a subjuga, a încânta (pe cineva) în așa fel, încât să nu mai vadă lucrurile așa cum sunt. 2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr. fasciner, cf. it., lat. fascinare].

fascina (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
fasciná (fascinéz, fascinát), vb. – A atrage irezistibil, a captiva. Fr. fasciner, cu pronunțarea lat. fascinare. – Der. (din fr.) fascinant, adj.; fascinator, adj.

fascina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FASCINÁ vb. tr. 1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta. 2. a fermeca, a captiva. (< fr. fasciner, lat. fascinare)

fascina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză

fascina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. — Din fr. fasciner, lat. fascinare.

fascinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fascinà v. a fermeca.