farsă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie cu conținut ușor, în care comicul provine în primul rând din vorbe de spirit și din situații amuzante, uneori burlești (nu din studiul aprofundat al caracterelor).
2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloace folosite în acest scop; păcăleală, festă. – Din
fr. farce.farsă (Dicționar de neologisme, 1986)FÁRSĂ s.f. 1. Comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii, bufonerie.
2. Păcăleală, festă. [< fr.
farse, it.
farsa].
farsă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÁRSĂ s. f. 1. comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii; bufonerie. 2. păcăleală, festă. 3. carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură. (< fr.
farce, it.
farsa)
farsăfarsă s.f. 1 Comedia cu un conținut ușor, în care comicul provine, în primul rând, din vorbe de spirit, din burlescul situațiilor și grotescul soluțiilor (fără pretenția de a aprofunda psihologia personajelor), care a fost răspândită în teatrul antic grec și latin, a căpătat un caracter popular în Evul Mediu occidental, influențând
commedia dell’arte. ♦ (
muz.) Operă comică într-un act, mai sentimentală decât opera bufă.
2 Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza.
După sfertul de oră de farsă pe socoteala mea, ar veni drama răfuielii (CA. PETR.). ♦ Totalitatea mijloacelor folosite în acest scop; păcăleală, festă, renghi.
Era un om de o veselie proverbială... vestit pentru farsele și ghidușiile lui (HOG.).
3 (
culin.) Carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură. • pl.
-e. / <fr.
farce, it.
farsa.farsă (Dicționaru limbii românești, 1939)*fársă f., pl.
e (fr.
farce, d.
farcir, lat.
farcire, a umplea cu umplutură. Cp. cu
sátiră). Bufonerie, piesă teatrală burlescă:
comedia luĭ Plaut alunecă une-orĭ în farsă. Poznă, caraghĭozlîc, glumă burlescă:
a face o farsă cuĭva. Imitațiune ridiculă [!] a unuĭ lucru nobil:
patriotizmu luĭ e o farsă.farsă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fársă s. f.,
g.-d. art. fársei; pl. fársefarsă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)farsă f.
1. piesă de teatru care ne face să petrecem prin critica exagerată și ridiculă a vițiilor;
2. imitațiune ridiculă a unui lucru nobil;
3. faptă glumeață, festă, poznă.
farsă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie în care sunt cultivate îndeosebi comicul ușor, de situație, bufoneria, intriga amuzantă și replica spirituală.
2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloc folosit în acest scop; păcăleală, festă. — Din
fr. farce.