farniente (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARNIÉNTE s. n. (
Livr.) Inactivitate, lenevie, trândăvie (totală). [
Pr.:
-ni-en-] –
Cuv. it.farniente (Dicționar de neologisme, 1986)FARNIÉNTE s.n. (
Italienism; rar) Lenevie, trândăvie. ◊
Dolce farniente = atitudinea de a se complăcea în trândăvie, socotită ca plăcută; plăcută trândăvie. [< it.
(il dolce) far niente].
farniente (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARNIÉNTE s. n. levitație, trândăvie. ♦ dolce ~ = atitudinea de a se complace în trândăvie; plăcută trândăvie. (< it.
/il dolce/ far niente)
farniente (Dicționaru limbii românești, 1939)*farniénte m. (it.
far, a face, și
niente, nimic). Om trîndav:
acest om e un farniente. S. n.
A trăi într´un dulce farniente (saŭ it.
dolce far niente), a trăi în absolută trîndăvie.
farniente (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!farniénte (
it.) (
livr.)
(-nien-) s. n.farniente (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)farniente n. neocupațiune, lene:
dolce farniente.farniente (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARNIÉNTE s. n. (
Livr.) Inactivitate, lenevie, trândăvie (totală). [
Pr.:
-ni-en-] —
Cuv. it.