fariseism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARISEÍSM s. n. Ipocrizie, fățărnicie, duplicitate. – Din
fr. pharisaïsme (după
fariseu).fariseism (Dicționar de neologisme, 1986)FARISEÍSM s.n. Fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Pron.
-se-ism. / cf. fr.
pharisaïsme].
fariseism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARISEÍSM s. n. fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. (< fr.
pharisaïsme)
fariseismfariseísm s.n. 1 Ceea ce este propriu unui fariseu (1). ♦ Formalism exagerat, ostentativ, adesea ipocrit, în practica religioasă.
2 Fig. Ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. • / <fr.
pharisaïsme, după
fariseu.fariseism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fariseísm s. n.fariseism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fariseism n.
1. caracterul fariseilor;
2. fig. ipocrizie.
fariseism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARISEÍSM s. n. Ipocrizie, fățărnicie, duplicitate. — Din
fr. pharisaïsme (după
fariseu).