fariseic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [
Pr.:
-se-ic] – Din
fr. pharisaïque (după
fariseu).fariseic (Dicționar de neologisme, 1986)FARISÉIC, -Ă adj. Fățarnic, ipocrit, prefăcut. [Pron.
-se-ic. / cf. fr.
pharisaïque].
fariseic (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARISÉIC, -Ă adj. fățarnic, ipocrit, prefăcut. (< fr.
phari-saïque)
fariseic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fariséic (-se-ic)
adj. m.,
pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséicefariseic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fariseic a. după caracterul fariseilor.
fariseic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [
Pr.:
-se-ic] —Din
fr. pharisaïque (după
fariseu).