faringită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația faringelui. – Din
fr. pharyngite.faringită (Dicționar de neologisme, 1986)FARINGÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei faringelui. [< fr.
pharyngite].
faringită (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARINGÍTĂ s. f. inflamație a faringelui. (< fr.
pharyngite)
faringită (Dicționaru limbii românești, 1939)*faringítă f., pl.
e (vgr.
phariggítis).
Med. Inflamațiunea faringeluĭ.
faringită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)faringítă s. f.,
g.-d. art. faringítei; pl. faringítefaringită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)faringită f. inflamațiunea farinxului.
faringită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a mucoasei faringelui. — Din
fr. pharyngite.