fardat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de
a (se) farda. –
V. farda.fardat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre față, buze, ochi;
p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. –
V. farda.fardat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fardát s. n.,
pl. fardáturifardat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de
a (se) farda. —
V. farda.fardat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi;
p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. —
V. farda.