farda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FARDÁ, fardez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi
1. – Din
fr. farder.farda (Dicționar de neologisme, 1986)FARDÁ vb. I. tr., refl. A (se) vopsi, a (se) da cu fard. [< fr.
farder].
farda (Marele dicționar de neologisme, 2000)FARDÁ vb. I. tr., refl. a (se) vopsi, a (se) da cu fard. II. tr. a izola, în scop de protejare, mărfurile din hambarele unei nave, cu ajutorul unui material de separare. (< fr.
farder)
farda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fardá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fardeázăfardà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fardà v. a se sulemeni (= fr.
farder).
farda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FARDÁ, fardez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi
1. — Din
fr. farder.