fanatic - explicat in DEX

fanatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus.

fanatic (Dicționar de neologisme, 1986)
FANÁTIC, -Ă adj. (adesea s.) Cuprins de fanatism; (p. ext.) foarte zelos, cu foarte mult zel (pentru ceva).** Care se crede inspirat de divinitate; care este animat de o exaltare religioasă. ♦ Pătimaș, excesiv, intolerant. [< fr. fanatique, it. fanatico, lat. fanaticus].

fanatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FANÁTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă. II. (despre sentimente, manifestări) care dovedește fanatism; pătimaș, intolerant. (< fr. fanatique, lat. fanaticus)

fanatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fanátic, -ă adj. și s. (lat. fanáticus, inspirat de zeĭ d. fanum, templu în care se dădeaŭ oracule [!]. V. profan). Care e de un zel excesiv în religiune, în politică, în vre-o părere: om, zel fanatic. Adv. În mod fanatic.

fanatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice

fanatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fanatic a. 1. care împinge la exces zelul religios; 2. fig care se pasionează foarte pentru un partid, pentru o părere, etc.

fanatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. — Din fr. fanatique, lat. fanaticus.