fâlfâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÂLFÂÍ, pers. 3
fấlfâie, vb. IV.
1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul.
2. Intranz. și
tranz. A (se) legăna (o pânză, un steag, o batistă etc.) în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii; a flutura.
3. Intranz. (Despre o flacără) A pâlpâi. [
Var.:
fâlfăí vb. IV] –
Fâl +
f[âl] +
suf. -âi.