falbala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FALBALÁ, falbalale, s. f. (
Înv.) Fâșie mai lată (de stofă, dantelă etc.) care împodobea de jur împrejur partea de jos a unei rochii. – Din
fr. falbala.falbala (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)falbalá (falbalále), s. f. – Fîșie lată de stofă etc. care împodobea partea de jos a unei rochii.
Fr.,
it. falbala (REW 3173), direct și, în parte, prin intermediul
pol.,
rus. falbala (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), și din
ngr. φαλμπαλᾶς.
falbala (Dicționaru limbii românești, 1939)falbalá f. (rus.
falbalá, fr.
falbala, it.
falpalá, germ.
falbel, d. engl.
furbelow, din
fur, blană și
below, jos).
Sec. 19. Volan mare (saŭ volan în general) la rochiĭ. – Și
farbalá, farbará, falbará. Azĭ în Tut.
harbará. Și
vapél (Munt.) n., pl.
urĭ (d. germ.)
falbala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)falbalá (
înv.)
s. f.,
art. falbaláua, g.-d. art. falbalálei; pl. falbalále, art. falbalálelefalbala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FALBALÁ, falbalale, s. f. (
Înv.) Fâșie mai lată (de stofă, dantelă etc.) care împodobea de jur împrejur partea de jos a unei rochii. — Din
fr. falbala.falbalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)falbalà (farbara) f. garnitură la rochi, compusă din fășii de stofă tivite și adunate în crețuri. [Fr. FALBALA printr´un intermediar rusesc].