factorizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FACTORIZÁRE, factorizări, s. f. Acțiunea de
a factoriza. –
V. factoriza.factorizare (Dicționar de neologisme, 1986)FACTORIZÁRE s.f. Descompunere în factori a unui număr sau a unei expresii algebrice. [<
factor +
-iza].
factorizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FACTORIZÁRE (după
fr. factorisation)
s. f. (
MAT.) Operația de trecere de la o mulțime la mulțimea claselor de echivalență, în raport cu o relație de echivalență dată.
factorizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FACTORIZÁRE, factorizări, s. f. Acțiunea de
a factoriza. —
V. factoriza.