extravagant - explicat in DEX

extravagant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant.

extravagant (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTRAVAGÁNT, -Ă adj. Care dorește, care caută să iasă din comun; bizar, fantastic, excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat. [< fr. extravagant].

extravagant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTRAVAGÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ◊ bizar, neobișnuit. (< fr. extravagant)

extravagant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*extravagánt, -ă adj. (mlat. extrávagans, -ántis, d. lat. extra, afară, și vágans, -ántis, care rătăcește. V. vagabond). Excentric, bizar, fantastic: om, costum extravagant. Adv. În mod extravagant: a te purta extravagant.

extravagant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte

extravagant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
extravagant a. și m. bizar, straniu.

extravagant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. — Din fr. extravagant.