exponențial - explicat in DEX

exponențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel.

exponențial (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPONENȚIÁL, -Ă adj. (Mat.) Cu un exponent variabil, necunoscut. ◊ Ecuație exponențială = ecuație în care necunoscuta intră în exponent. [Pron. -ți-al. / cf. fr. exponentiel, engl. exponential].

exponențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPONENȚIÁL, -Ă adj. 1. (mat.; despre o cantitate) care are un exponent. ◊ (despre ecuații; și s. f.) care conține necunoscuta la exponent. ◊ (despre fenomene) a cărui lege de variație este o funcție exponențială. 2. reprezentativ pentru o categorie de elemente de același fel. (< fr. exponentiel, /2/ engl. exponential)

exponențial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exponențiál, -ă adj. (d. exponent). Mat. Care are un exponent variabil saŭ necunoscut: funcțiune exponențială. Ecŭațiune exponențială, ecŭațiune în care necunoscuta intră în exponent. S. f. O exponențială.

exponențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále

exponențial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] — Din fr. exponentiel.