exponent - explicat in DEX

exponent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis.

exponent (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPONÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Reprezentant al unei idei, al unui curent, al unui stat etc. // s.m. Număr indicând puterea la care este ridicată o mărime matematică. [< germ. Exponent, cf. lat. exponens].

exponent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPONÉNT, -Ă I. adj., s. m. f. reprezentant al unei idei, al unui curent, al unui stat etc. II. s. m. număr care, scris la dreapta și mai sus față de bază, indică puterea la care este ridicată o mărime matematică. (< germ. Exponent, engl. exponent, lat. exponens)

exponent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exponént, -ă adj. (lat. ex-pónens, -entis. V. com-ponent, pun). Care-șĭ expune (spune) pretențiunile într´o reclamațiune. Care-șĭ expune producțiunile luĭ într´o expozițiune publică. S. m. saŭ și n., pl. e. Alg. Număr care arată puterea la care e rîdicată [!] o cantitate. De ex.: 4².

exponent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exponént s. m., pl. exponénți

exponent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exponent n. semn algebric pus d’asupra unei cantități spre a indica la ce putere e ridicată, ex. 4².

exponent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. — Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis.