exponențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (
Mat.) Care are un exponent (
2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. exponentiel.exponențial (Dicționar de neologisme, 1986)EXPONENȚIÁL, -Ă adj. (
Mat.) Cu un exponent variabil, necunoscut. ◊
Ecuație exponențială = ecuație în care necunoscuta intră în exponent. [Pron.
-ți-al. / cf. fr.
exponentiel, engl.
exponential].
exponențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPONENȚIÁL, -Ă adj. 1. (mat.; despre o cantitate) care are un exponent. ◊ (despre ecuații; și s. f.) care conține necunoscuta la exponent. ◊ (despre fenomene) a cărui lege de variație este o funcție exponențială. 2. reprezentativ pentru o categorie de elemente de același fel. (< fr.
exponentiel, /2/ engl.
exponential)
exponențial (Dicționaru limbii românești, 1939)*exponențiál, -ă adj. (d.
exponent).
Mat. Care are un exponent variabil saŭ necunoscut:
funcțiune exponențială. Ecŭațiune exponențială, ecŭațiune în care necunoscuta intră în exponent. S. f.
O exponențială.exponențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exponențiál (-ți-al) adj. m.,
pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiáleexponențial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (
Mat.) Care are un exponent (
2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [
Pr.:
-ți-al] — Din
fr. exponentiel.