exilat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦
Fig. Retras, izolat. [
Pr.:
eg-zi-] –
V. exila.exilat (Dicționar de neologisme, 1986)EXILÁT, -Ă adj., s.m. și f. Condamnat la exil; surghiunit. ♦ (
Fig.) Retras, izolat. [<
exila].
exilat (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXILÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. condamnat la exil; aflat în exil. 2. (fig.) retras, izolat. (< exila)
exilat (Dicționaru limbii românești, 1939)*exilát, -ă adj. și s. Care e în exil. – Ob.
egz- (după fr.).
exilat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exilat m. cel ce trăiește în exil.
exilat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦
Fig. Retras, izolat. [
Pr.:
eg-zi-] —
V. exila.