evrica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÉVRICA interj. (
Livr.) Exclamație de bucurie folosită mai ales la rezolvarea unei probleme dificile. – Din
ngr. évrika.evrica (Dicționar de neologisme, 1986)ÉVRICA interj. (
Liv.) Exclamație de bucurie, folosită mai ales după rezolvarea unei probleme dificile. [< ngr.
evrika – am găsit).
evrica (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÉVRICA interj. (exclamație de bucurie, la rezolvarea unei probleme dificile) am găsit!. (< gr.
evrika)
evrica (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EVRICA (
cuv. gr. „am găsit”)
interj. (
Livr.) Exclamație de bucurie marcând rezolvarea unei probleme dificile. Se presupune că a fost rostită de Arhimede, în clipa când a descoperit principiul fundamental al hidrostaticii (
legea lui Arhimede).
evrica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)évrica (e-vri-) interj.evrica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÉVRICA interj. (
Livr.) Exclamație de bucurie folosită mai ales la rezolvarea unei probleme dificile. — Din
ngr. évrika.