evantaliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVANTÁLIU s. n. v. evantai.evantaliu (Dicționar de neologisme, 1986)EVANTÁLIU s.n. v.
evantai.
evantaliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)evantaliu n. apărătoare (= fr.
éventail).
evantaliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVANTÁLIU s. n. v. evantai.evantaliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*evantáliŭ n. (fr.
éventail, d.
vent, vînt). Un fel de ecran care se închide și se deschide și cu care-țĭ facĭ vînt cînd țĭ-e cald. – Și
-áĭ, pl.
aĭe.