evantai - explicat in DEX

evantai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.

evantai (Dicționar de neologisme, 1986)
EVANTÁI s.n. Obiect (de formă semicirculară) confecționat din hârtie, din pene, din fildeș etc. cu care își fac vânt, spre a se răcori, mai ales femeile. ◊ În evantai = în forma unor raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc. [Pl. -ie, -iuri, var. evantaliu s.n. / < fr. éventail].

evantai (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVANTÁI s. n. 1. obiect (semicircular) din hârtie, pene etc., cu care își fac vânt femeile. ♦ în ~ = în forma unor raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc. 2. (fig.) ansamblu de lucrări diverse ale aceleiași categorii. (< fr. éventail)

evantai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
evantái s. n., pl. evantáie

evantai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] — Din fr. éventail.