evadare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de
a evada și rezultatul ei. –
V. evada.evadare (Dicționar de neologisme, 1986)EVADÁRE s.f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei; fugă, scăpare (dintr-o închisoare). [<
evada].
evadare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evadáre s. f.,
g.-d. art. evadắrii; pl. evadắrievadare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de
a evada și rezultatul ei. —
V. evada.