eudemonist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al eudemonismului. [
Pr.:
e-u-] – Din
fr. eudémoniste.eudemonist (Dicționar de neologisme, 1986)EUDEMONÍST, -Ă adj. Referitor la eudemonism. //
s.m. și f. Adept al eudemonismului. [< fr.
eudémoniste].
eudemonist (Marele dicționar de neologisme, 2000)EUDEMONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al eudemonismului. (< fr.
eudémoniste)
eudemonist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eudemoníst (e-u-) adj. m.,
s. m.,
pl. eudemoníști; adj. f.,
s. f. eudemonístă, pl. eudemonísteeudemonist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al eudemonismului. [
Pr.:
e-u-]
— Din
fr. eudémoniste.