etravă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETRÁVĂ, etrave, s. f. Element de rezistență care închide corpul unei nave la proră și cu care nava își deschide drumul la înaintarea prin apă. – Din
fr. étrave.etravă (Dicționar de neologisme, 1986)ETRÁVĂ s.f. Piesă de rezistență în construcția scheletului unei nave, situată la proră. [< fr.
étrave].
etravă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETRÁVĂ s. f. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la proră. (< fr.
étrave)
etravă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etrávă (e-tra-) s. f.,
g.-d. art. etrávei; pl. etráveetravă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETRÁVĂ, etrave, s. f. Element de rezistență care închide corpul unei nave la proră și cu care nava își deschide drumul la înaintarea prin apă. — Din
fr. étrave.