etnocentrism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETNOCENTRÍSM s. n. Tendință de a judeca valorile altor culturi în raport cu propria cultură, considerată unic criteriu de apreciere a adevăratelor valori. – Din
fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism.etnocentrism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETNOCENTRÍSM s. n. tendință de a judeca valorile altor culturi în raport cu propria cultură. (< fr.
ethnocentrisme, engl.
ethnocentrism)
etnocentrism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*etnocentrísm s. n.etnocentrism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETNOCENTRÍSM s. n. Tendință de a considera valorile și modelele culturale ale propriului grup ca fiind superioare celor ale altor grupuri. — Din
fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism.