etnobotanic - explicat in DEX

etnobotanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETNOBOTÁNIC, -Ă, etnobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiu al denumirilor populare ale plantelor. 2. Adj. De etnobotanică (1), referitor la etnobotanică (1). – Din fr. ethnobotanique.

etnobotanic (Dicționar de neologisme, 1986)
ETNOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la etnobotanică. [Cf. it. etnobotanico].

etnobotanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETNOBOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la etnobotanică. II. s. f. ramură a etnobiologiei care studiază relațiile reciproce dintre om și mediul vegetal. (< fr. ethnobotanique)

etnobotanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETNOBOTÁNIC, -Ă, etnobotanici, -ce, adj. 2. De etnobotanică (1), referitor la etnobotanică (1). – Din fr. ethnobotanique.

etnobotanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*etnobotánic adj. m., pl. etnobotánici; f. etnobotánică, pl. etnobotánice

etnobotanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETNOBOTÁNIC, -Ă, etnobotanici, -ce, s. f. adj. 1. S. f. Studiu al denumirilor populare ale plantelor. 2. Adj. De etnobotanică (1), referitor la etnobotanică (1). — Din fr. ethnobotanique.