etiaj - explicat in DEX

etiaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETIÁJ, etiaje, s. n. Nivel de referință al unui curs de apă, stabilit pe baza nivelurilor minime anuale pe o perioadă îndelungată de observație și în raport cu care se măsoară cotele apelor. [Pr.: -ti-aj] – Din fr. étiage.

etiaj (Dicționar de neologisme, 1986)
ETIÁJ s.n. (Geol.) Cel mai scăzut nivel al unui râu, al unui lac etc. [Pron. -ti-aj. / < fr. étiage].

etiaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETIÁJ s. n. nivel mediu al apelor unui fluviu, unui lac etc. (< fr. étiage)

etiaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*etiáj n., pl. e saŭ urĭ (fr. étiage, id.). Nivelu cel maĭ scăzut al apeĭ unuĭ rîŭ, de la care se măsoară creșterile.

etiaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
etiáj (-ti-aj) s. n., pl. etiáje

etiaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
etiaj n. nivelul cel mai de jos al apelor unui fluviu: lățimea Dunării la vale de Brăila, în timpul etiajului, e mai mare de o mie de metri (= fr. étiage).

etiaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETIÁJ, etiaje, s. n. Nivel de referință al unui curs de apă, stabilit pe baza nivelurilor minime anuale pe o perioadă îndelungată de observație și în raport cu care se măsoară cotele apelor. [Pr.; -ti-aj] — Din fr. étiage.