eterist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETERÍST, eteriști, s. m. Participant la mișcarea revoluționară a grecilor din 1821; membru sau partizan al eteriei. –
Eterie +
suf. -ist.eterist (Dicționaru limbii românești, 1939)eteríst m. (d.
eterie). Zavergiŭ, membru al Eteriiĭ.
eterist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eteríst s. m.,
pl. eteríștieterist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eterist m. membru sau partizan al Eteriei. V.
zavergiu.eterist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETERÍST, eteriști, s. m. Participant la mișcarea revoluționară a grecilor din 1821; membru sau partizan al eteriei. —
Eterie +
suf. -ist.