eterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETERÍE s. f. Nume dat unei organizații politice secrete, cu ramificații și în țările românești, înființată la începutul
sec. XIX de patrioții greci pentru eliberarea țării lor de sub stăpânirea otomană. ♦ Mișcarea revoluționară a grecilor din 1821 împotriva turcilor. – Din
ngr. etería „societate”.
eterie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)eteríe s. f. – Mișcare revoluționară greacă, ce a izbucnit în 1821, împotriva turcilor, în scopul cucerii independenței naționale. –
Mr. eterie. Gr. ἐταιρία „societate”.
Sec. XVIII (
cf. Gáldi 184). –
Der. eterist, s. m. (revoluționar).
eterie (Dicționaru limbii românești, 1939)eteríe f. (ngr.
eteria, d. vgr.
῾etairía, societate). Zavera, revoluțiunea Grecilor supt [!] conducerea luĭ Alexandru Ipsilanti la 1821 în țările româneștĭ ca să libereze [!] Grecia de jugu turcesc.
eterie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Eterie f. societate secretă greacă care plănuise revoluțiunea dela 1821 spre a libera Grecia de sub jugul otoman. [Gr. mod.; lit. tovărășie]. V.
Zavera.